Destinaţia Cotroceni. Alegerile prezidenţiale în România 1990-2014

1 recenzie pentru Destinaţia Cotroceni. Alegerile prezidenţiale în România 1990-2014

1. 

   Marina Trufan – septembrie 7, 2020

   Marina Trufan, în „Revista PHILOHISTORISS”, An VI, nr. 8, februarie 2020, pp. 280-283.

   Exercițiul electoral a fost și continuă să fie printre cele mai importante caracteristici ale unui regim democratic. Cu privire la alegerile prezidențiale, acestea ocupă un loc însemnat în agenda cercetătorilor în domeniu, iar importanța acțiunii de selectare a președintelui atrage în continuare atenția unui număr de cetățeni, mai mare decât în cazul alegerilor parlamentare, de exemplu. De asemenea, din punct de vedere civic, se poate observa că exercitarea acestui vot responsabilizează majoritatea celor cu drept de vot cu privire la opțiunile celui care își poate asuma o astfel de funcție.
   Istoriografia românească cuprinde o serie de studii și cercetări pe această temă, însă cele mai multe dintre ele s-au oprit doar la anumite aspecte, cu accent pe partea instituțională, fără a oferi o imagine panoramică asupra subiectului, așa cum propune lucrarea de față. Demersul istoricului Marius Mureșan surprinde atmosfera politică din jurul alegerilor prezidențiale, având în centru o analiză a procesului de transformare politică a societății de după 1989.
   Originalitatea cercetării este redată prin perspectiva diferită a subiectului pe care o abordează autorul, acesta venind cu o expertiză din câmpul istoriei și nu din cel al științelor politice. Absolvent al Facultății de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, istoricul Marius Mureșan propune, pe lângă exercițiul estetic și stilistic din calitatea sa de redactor de carte, care oferă o lectură plăcută cititorului, și o metodă interdisciplinară, oferind o analiză completă, mai ales prin prezența mai multor tipuri de surse care se adresează atât unui public avizat, cât și unuia neavizat.
   Cu un titlu cât se poate de sugestiv, Destinația Cotroceni ajunge în fața cititorilor la 30 de ani de la prăbușirea regimului comunist și acoperă un gol istoriografic, deoarece nu există o sinteză care să reunească o analiză a rundelor alegerilor prezidențiale până în 2014. Astfel, cartea este o cercetare complexă fără să se limiteze la urmărirea unui singur aspect. Așa cum scrie autorul însuși, Revoluția din decembrie 1989 a contribuit la începutul unui nou proces politic, social și cultural pentru România, finalizat prin asigurarea tranziției spre un sistem democratic cu instituții moderne (p. 14).
   Prin intermediul pluralității de surse folosite, de la presă și surse secundare, până la analiză vizuală a imaginilor, sloganelor și afișelor de campanie, Marius Mureșan suprinde complexitatea alegerilor prezidențiale, fără să piardă din atenție diferiți factori precum mass-media ca aparat de propagandă, care poate influența parcursul unui candidat de-a lungul traseului electoral. Cercetarea reprezintă o provocare istoriografico-științifică atât din punctul de vedere al surselor pe care le abordează, dar mai ales prin prisma curajului autorului de a aborda analiza unui subiect căruia nu i-a fost supusă atenției o analiză complexă cu un număr la fel de mare de pagini.
   Cartea are opt capitole, succedate de subcapitole în care sunt enunțate și analizate minuțios campaniile electorale ale candidaților la alegerile prezidențiale în perioada 1990-2014. Cu fiecare capitol, autorul aduce în analiză elemente noi, urmărind dinamica desfășurării campaniei electorale a candidaților la alegerile prezidențiale. De asemenea, se observă diversificarea temelor de campanie, analiza afișelor și sloganurilor electorale cărora Marius Mureșan, în calitatea sa de istoric, le acordă o importanță deosebită.
   Introducerea conține aspecte lămuritoare cu privire la metoda de lucru și la conceptele cu care istoricul a operat. În același timp, cititorul primește o explicație completă atât a conceptelor, dar și a metodei de lucru, autorul îmbinând cu succes referințe din sfera jurnalismului, a științelor politice, a sociologiei și, pe alocuri, a psihologiei pentru a arăta „dimensiunea publică în sfera politicului” (p. 14) sau pentru a explica concepte precum „cultură politică”, „semiprezidențialism” sau „propagandă”.
   Domnul Mureșan creează conexiuni cu fluxul literaturii universale prin racordarea lucrării sale la teme dezbătute în istoriografia occidental, precum regimurile politice, procesul de tranziție sau new media. Referitor la sursa primară a cercetării sale, autorul a avut acces la mai multe cotidiene de presă, iar astfel procesul de documentare a fost unul complet, deoarece a putut fi observat caracterul informativ al publicațiilor sau dacă existau unele care se subordonau elementului ideologic. De asemenea, inițiativa istoricului Marius Mureșan de a lucra cu presa ca sursă primară, îi plasează cartea ca fiind una de referință în istoriografie, accesând modelul actual de studiu al istoriei generat de schimbarea de paradigmă, care pune accentul pe caracterul interdisciplinar al acesteia. Din acest punct de vedere, cercetarea lui Marius Mureșan se încadrează perfect în studiul postrevizionismului și a noilor abordări istoriografice postmoderne, care pun în centrul lor caracterul subiectiv al surselor care vin în complementaritate cu obiectivitatea, iar împreună contribuie la progresul istoriografiei românești prin utilizarea metodelor noi de analiză a textului, a imaginii și a limbajului.
   Cu o structură ușor de parcurs, lucrarea pleacă în mod natural de la analiza primelor alegeri prezindețiale din România după căderea regimului comunist, fiind absolut necesară contextualizarea și examinarea meticuloasă a celor trei candidați la președinție. Astfel, fiecare dintre cele opt capitole aduce elemente noi în analiză, observându-se diversificarea temelor de campanie, urmărirea mesajului anticomunist și a problemelor economice, dar și apariția în agenda candidaților a chestiunilor referitoare la politică externă (Capitolul V). Marius Mureșan observă schimbări, începând cu campania electorală din anul 2000 (Capitolul IV), când discursul candidaților se modifică, iar pentru a-și obține legitiminatea, acesta urmărește alte coordonate și teme. (p. 241). Începând cu Capitolul VI, autorul subliniază tranziția de la presa tradițională, scrisă, care se confruntă cu tiraje tot mai scăzute (p. 311), înspre presa online reprezentată de site-uri și „social media”. Totodată, accentul autorului cade pe tipul de mesaj al presei online care ajunge, într-o măsură mai mare, înspre alegători cu statut socio-economic diferit.
   Capitolul al șaptelea, poate și cel mai relevant din punctul de vedere al influenței social media în rândul electoratului, este cel care subliniază cel mai clar abordarea diferită a istoricului, în comparație cu perspectivele funcționaliste asupra subiectului oferite de cercetători din domeniile jurnalismului sau ale științelor politice. De asemenea, este reliefată influența conceptului „new media” și cum acesta împreună cu dezbaterile televizate au devenit o parte instituționalizată a campaniilor electorale contemporane. Astfel, se poate observa precizia autorului în a înțelege și aborda și, ulterior, a explica concepte din sfera științelor comunicării sau psihologiei, dar de asemenea atenția la detalii și integrarea lor într-un plan narativ accesibil unui public atât avizat, cât și celui neavizat, dar interesat de acest fenomen politic.
   Recomandarea acestei lecturi este iminentă, iar aproape de „destinație” cititorul parcurge epilogul care, din punct de vedere estetic și științific, reprezintă unul dintre punctele forte ale cărții. Epilogul oferă cititorului prilejul de a se familiariza cu modul de lucru și stilul autorului, și, mai ales, oferă o expertiză publicului neavizat cu privire la cele șapte runde de alegeri prezidențiale și la felul în care societatea românească a evoluat din 1989 până în prezent.
   https://asphilohistoriss.files.wordpress.com/2020/02/revista-philohistoriss-an-vi-nr.-8-februarie-2020.pdf