Evocări, polemici, taine…

Din toate amintirile de care ne face parte autorul, la care participăm ca şi cînd faptele le-am fi trăit noi înşine, povestea lui Pavel, copil fără înger ne prăvale în suflet un potop de amărăciune, o perdea de lacrimi. Acest copil orfan de război, ajuns slugă la oameni fără milă socoteşte că toată nenorocirea i se trage din lipsa Îngerului, Înger care ar trebui să vegheze asupra fiecărui om. Când la douăzeci de ani, viaţa pare să i se lumineze, tot din lipsa Îngerului şi din prezenţa sărăciei, Pavel moare.

Lipsa acestui Înger mi se pare un simbol dincolo de viaţa unui om; mi se pare că şi-a retras aripile de peste mulţi Paveli, atât de mulţi că nu-i putem număra. Iertat să-mi fie pesimismul.

Pavel, copil fără îngerare un moto: „Lupii mâncă boi şi vaci / Nu mîncă copii săraci.”

În zilele noastre lupii şi-au schimbat moravurile: boii şi vacile s-au rărit. Ei mîncă tot mai mult copii săraci.

Dacă este să-mi iau rămas-bun de la amintirile lui Ioan Bembea, nu-mi pot ascunde o lacrimă în amintirea lui Pavel, copil fără înger, înainte-mergător al unei oşti fără îngeri.

Ileana Vulpescu