Exegeza locurilor comune

Traducere şi note de Letiţia Ilea

            Pornesc la drum astăzi, 30 septembrie, invocându-l pe Sfântul Ieronim, autor al Vulgatei, uşier al tuturor Profeţilor, cel care a inventariat, plin de glorie, nişte Locuri comune eterne.

            Să însemne oare o lipsă de respect faţă de acest uimitor doctor pe care Biserica îl onorează cu titlul de Maximus şi pe care Conciliul din Trento3 l-a declarat implicit Notarul Sfântului Spirit? Nu cred.

            Despre ce e vorba, la urma urmei, dacă nu de a le smulge limba imbecililor, idioţilor redutabili şi definitivi ai acestui secol, aşa cum Sfântul Ieronim i-a redus la tăcere pe Lucifericii sau Pelagienii din vremea sa?

            Să obţii, în sfârşit, muţenia Burghezului, ce vis!

            Această întreprindere, ştiu bine, trebuie că pare nesăbuită. Totuşi, nu îmi pierd nădejdea de a demonstra că ea poate fi executată cu uşurinţă, ba chiar cu plăcere.