„Într-o epocă a interdisciplinarismelor de tot felul, a interferențelor multiple, dezlănțuite, e o excelentă idee să te ocupi de zonele de graniță chiar dintre arte diferite, dintre tipuri de limbaje creative atît de net distincte încît „fuziunea” lor să pară imposibilă; și să dovedești că se poate! De pildă – să explorezi „literatura vizuală”, textele cu plasticități adăugate și care – deci – nu se citesc doar, ci se și privesc; nu descripții din cuvinte, pe care să le contempli „cu ochii minții”, ci mixaje care avansează în acele zone de interferență dintre artele vizuale și compunerile verbale pe care le considerăm încă literare sau preponderent literare, cu toate că încep să nu mai fie doar atît: sunt „verbo-iconice”. Alegîndu-și tema, Daniela Nagy a tras un loz norocos.
Noutatea nu e – firește – absolută: între textual și vizual au mai existat raporturi, și nu de ieri, de azi. De la vechile sincretisme foclorice, apoi antice și pînă la cutare înflăcărări poetico-picturale romantice, istoria de dinaintea modernității furnizează destule exemple. Ele se vor înmulți în ultimele două secole, după ce, pe noile piețe culturale ale civilizației urbanizate, profesiunile creative se organizează și – între altele – se angrenează în schimburi tot mai extinse. „Motorul” unor asemenea căutări a fost întotdeauna gustul experimental, manifestat pentru prima oară în forme radicale în perioada avangardelor istorice, cu multiple profilerări ulterioare. Tema a mai fost studiată, și în lumea largă, și la noi, dar bibliografia domeniului nu e încă foarte bogată. Oricum, interferențe artistice, inclusiv literaro-vizuale, continuă să se producă, așa că interpreții vor mai avea destule de spus, de cartografiat, de analizat.”
Ion Bogdan Lefter
Recenzii
Nu există recenzii până acum.