Maurice Maeterlinck şi dramaturgia imaginii. Artele şi literele în simbolismul belgian

Traducere de Andrei Lazăr şi Adina-Irina Forna

            Numeroase, diverse, uneori redundante şi adesea reeditate, scrierile lui Maurice Maeterlinck (1862-1949) s-au bucurat de un succes critic de lungă durată. Acesta începe în 1889, anul apariţiei volumelor Serres chaudes şi La Princesse Maleine. Ecoul internaţional al pieselor Pelléas et Mélisande* şi L’Oiseau bleu**, dar şi cel al eseurilor Le Trésor des humbles şi La Vie des abeilles***, multiplele traduceri şi decernarea premiul Nobel pentru literatură în 1911, au suscitat nenumărate comentarii. Cu toate acestea, opera autorului traversează o perioadă de purgatoriu începând cu 1930. Evenimentele legate de centenarul naşterii lui Maeterlinck, sărbătorit în 1962, au dat un nou elan demersului interpretativ, care, dacă ar fi să luăm în considerare avalanşa de publicaţii şi ediţii critice apărute în ultimii zece ani, nu pare să se fi atenuat.