Nu mă uita!

„Focuri de artificii inundau văzduhul în cinstea sărbătoriților, scriind printre stele numele lor: Dalian, un singur nume, așa precum în piepturile lor bătea o singură inimă, sălășluia un singur suflet. Craiul Mixandru, care lipsise câteva clipe de la sărbătoare, se întoarse și, sărutându-i pe cei doi prinți, pe care îi iubea mai mult decât orice pe lume, le dărui două minunate săbii albastre, cu mânerele încrustate cu safire, grăindu-le astfel. […]

Iată, însă, că, într-o zi, cumplitul dragon de foc cu trei capete se năpusti asupra celor două regate, vărsând flăcări otrăvite pe guri și pe nări, pustiind grădinile, ogoarele, viile, livezile, pădurile. Cei doi prinți își luară săbiile fermecate, primite în dar de la nașul lor, și porniră să îl înfrunte. Îl găsiră într-o pădure de molizi, arzând copacii din rădăcină. Prinții se năpustiră asupra fiarei, izbind-o deodată, unul în capul din dreapta, iar celălalt în capul din stânga. Capetele dragonului zburară cât colo, rostogolindu-se, ca niște mingi de foc, în râul ce curgea la marginea pădurii. Dragonul scoase un urlet înfricoșător, de se cutremură pădurea, și se prăbuși la pământ. Se zbătea între viață și moarte, căci mai avea un singur cap, capul cel din mijloc.” (fragment din Ramona Maria Bochie, Nu mă uita!)