Preotul Ioan Opriş, martir al neamului. Ediţia a II-a (îmbogăţită)

     „A fost nevoie de două cataclisme sociale, cu mii și mii de sacrificii umane, de Răscoala de la 1784 condusă de Horea, Cloşca şi Crişan şi de Revoluţia de la 1848, când moţii au clătinat Imperiul Habsburgic, pentru a se înţelege că şi românii, majoritari în Transilvania, trebuie băgaţi în seamă, că sunt şi ei oameni, nu doar fiinţe capabile de muncă, aducătoare de avuții.

     Chiar dacă mai târziu s-a desfiinţat iobăgia, românii tot nu au primit drepturi egale cu ale celorlalte naţionalităţi, iar în aceste împrejurări lupta pentru dreptate și egalitate, sub patronajul Bisericii va continua. Într-un astfel de climat de efervescenţă naţională s-a format la Sibiu Ioan Opriş. A avut la catedră personalităţi marcante ale vremii între care doi profesori, pe dr. Daniil Popovici Barcianu şi pe Dimitrie Comşa, ce tocmai se întorseseră din temniţele din Ungaria pentru că avuseseră curajul să redacteze şi să semneze, în cadrul unui grup mai mare în frunte cu dr. Ioan Raţiu, Memorandumul din 1892.

     Preotul Ioan Opriş nu poate fi separat de vremurile în care a trăit, de străluciţii lui magiştri şi de alte mari personalităţi ale Sibiului cărora le-am prezentat câte o scurtă notă biografică fiindcă lucrurile se leagă; în acest ansamblu de împrejurări, în acest climat cultural naţional se formau preoţii şi dascăli români din Transilvania.”

Autorul