Simboluri în literatură

Printre principalele teme pe care le-am identificat în romanele propuse spre discuţie amintim, acum, doar dublul, marcă-simbol care însoţeşte literatura universală, aproape încă de la începuturi. Nu de fiecare dată tratat la fel, dar de cele mai multe ori acest simbol este folosit pentru a completa prezenţele eroilor ca măşti vii, pline de semnificaţii. În Epopeea lui Ghilgameş, la Cervantes, Schnitzler, Dostoievski, Pirandello sau Faulkner, peste tot, simbolul este folosit prin câteva mărci care particularizează fiecare scriitor. De multe ori, scindarea, care permite apariţia unui alt eu, se face prin intermediul oniricului, unde totul este structurat prin simbol. Nu însă şi facilitat, pentru că, aşa cum visul cere un travaliu de interpretare în mod obişnuit, travaliul literar pune incomparabil mai multe piedici în găsirea unei punţi obiective şi reale spre semnificaţie.