Cronica literară

Irina Petraş – REALISMUL MAGIC ÎN OGLINDĂ
În urmă cu vreo zece ani, a apărut la Casa Cărţii de Ştiinţă, unde eram redactor, o tânără autoare însoţită de tatăl ei şi purtând în tolbă un manuscris. Zâmbitoare, dar timidă, fragilă, ca o figurină de porţelan, dar foarte sigură pe sine când era vorba de „marfa” pe care o adusese şi modul cum dorea să-i fie tratată. Discuţia a fost plăcută, cu politeţuri parcă din altă lume, dar şi fermă, căci nu era mult de vorbit – ce adusese cu ea sibianca era deja o carte, închegată şi pusă la punct. În privinţa asta nu mai era nimic de negociat. Urmau detalii tehnice legate de editare, atât. La început, mi s-a părut un copil precoce şi oarecum naiv rătăcit printre oameni mari pe care îi întâmpina cu inima deschisă ca şi cum ar fi fost cu toţii de-ai ei, prieteni generoşi, cum altfel?, de vreme ce se întâlneau în lumea cărţilor. Sigur, lucrurile nu stăteau aşa. Deşi fotografiile o arată, la aproape 40 de ani, tot delicată, fragilă şi tocmai sosită dintr-o lume cu reguli mai bune de convieţuire, e sigur că seninătatea ei nu se păstrează fără efort (Valentin Protopopescu o descrie ca „natură serenă, dar nu lipsită de complicaţii existenţiale generate de o acută conştiinţă morală”, care „se refugiază cu sistemă şi viziune hermeneutică strânsă într-un univers pe care-l simte al ei şi în care se regăseşte perpetuu”).
Universul ei e unul sobru şi impresionant. Volumele de autor – Despre cărţi şi alţi demoni, Retorica măştilor în proza interbelică românească. Mateiu Caragiale, Urmuz, Max Blecher, G.M. Zamfirescu, G. Călinescu, Lecturi în labirint, Măşti, caligrafie, literatură, În oglinda literaturii, Meridianele prozei, Pretextele textului. Studii şi eseuri, Realismul magic în proza latino-americană a secolului XX – sunt, toate, în mod evident, rezultatul unor ore lungi de studiu şi de cercetare; doar aşa se explică informaţia vastă, remarcabila ştiinţă a corelărilor, comentariile desfăşurate elegant-polemic cu tot ce s-a scris despre un subiect ori altul. Li se adaugă traducerile din Octavio Paz, Manuel Cortés Castañeda, Andrei Codrescu, dar şi prezenţa consistentă şi asiduă în reviste precum Cultura, Euphorion, Observator cultural, Viaţa Românească ori în publicaţii culturale din Spania, Mexic, Venezuela şi Statele Unite. Iată, inventariat rapid, portofoliul unui scriitor dăruit total meseriei/menirii sale. Mizând pe valoarea estetică, singura în măsură să asigure valabilitate şi durată unei opere, Rodica Grigore îşi apropie literatura română, literatura hispanică, literatura niponă cu aceeaşi dezinvoltă competenţă, stăpână pe instrumentarul de mediator între lumi şi teritorii literare.