Şansa culturală şi literară a unei generaţii/ de Radu Constantinescu

Noica şi literatura

Influenţa lui Constantin Noica în literatura română

Editura Casa Cărţii de Ştiinţă

Subtitlul cărţii, „Influenţa lui Constantin Noica în literatura română”, oferă  de la bun început cititorului cheia înţelegerii acestei lucrări: cercetarea operei unui filosof cu inserţii puternice în literatură. Abordarea reprezintă un pionerat în domeniu şi porneşte de la un paradox – posibilitatea ca un spirit eminamente raţional – filosoful, să-şi însuşească, simultan cu marea lecţie a  filosofiei, şi marea carte a literaturii. Maria Zoica – Ghiţan încearcă să explice paradoxul prin faptul că Noica a promovat o filosofie de un fel aparte, el „povestind” filosofia, de unde şi recurenta întrebare privind o posibilă filiaţie între opera sa şi creaţiile literare ale contemporanilor. În aceste condiţii, perspectiva de cercetare s-a axat pe identificarea conexiunilor între construcţia teoretică a lui Noica şi operele unor autori români.

Primul capitol al volumului, Tânărul Noica în cadrul literaturii interbelice, evidenţiază literaturizarea discursului filosofic noician. După cum însăşi autoarea mărturiseşte, ea nu a încercat să găseacă o listă de răspunsuri exhaustive privind estetizarea discursului filosofic, ci s-a străduit să ofere o meditaţie complexă asupra unui aspect stilistic major al filosofiei sale. În prefaţa volumului, criticul şi istoricul literar Ion Simuţ apreciază că „autoarea şi-a argumentat convingător răspunsul pornind de la două aspecte  esenţiale: în primul rand, accentul s-a pus pe  înscrierea lui Constantin Noica într-o linie de gândire în care discursul filosofic cedează în faţa celui literar (linia lui Sören Kirkegaard, Friedrich Nietzsche şi a existenţialismului) pentru ca, în al doilea rând, odată lămurite aceste aspecte legate de participaţia lui Noica la a doua mare siajă a filosofiei occidentale, accentul să se mute pe deconspirarea faţetei literare a filosofiei noiciene.”

citește articolul integral aici…