Flăcăii au început o colindă veche, învăţată de la tata. Tata a cântat atunci împreună cu ei şi, cântând, s-a făcut iar tânăr, cum nu l-a, ştiut niciodată:
Nou umblăm să colindăm
'N-astă noapte-ntunecată,
Prin zăpadă necălcată.
Noi umblăm să colindăm
Şi zăpada să călcăm,
Şi umblând şi tot umblând,
Întâlnim pe Dumnezeu…
I-am văzut atunci, în umbrele pe care le făceau pâlpâirile focului, pe toţi bătrânii aceia din munţi, care au străbătut din veac cărările încărcate de zăpezi, ca să aducă până la noi vestea naşterii Mântuitorului… Veneau prin ninsori blânde şi au intrat împreună cu cântecul în casa noastră…
Recenzii
Nu există recenzii până acum.