Comicul la Bergson

Imaginea proprie fiecărei fiinţe umane este „îmbrăcată” de suflul imaterial al spiritului, conferindu-i acesteia „graţie”, supleţe, irepetabilitate specifică vieţii. Atunci când, însă, se insereaza un automatism, o anume rigiditate forţată a vieţii, o repetare vag conştientă sau nu, apare fenomenul pe care Bergson l-a denumit du mécanique plaqué sur du vivant. Aceasta este sintagma care exprimă esenţa teoriei sale asupra Comicului. Subiectul acestui studiu se concretizează într-o prezentare succintă a teoriei lui Henri Bergson asupra Comicului precum şi în evaluarea posibilităţlor de aplicare a acesteia în teatrul liric.