Elegiile marine

Elegia Mării Negre

La țărmul Mării Negre

înot cu delfinii în larg,

privesc întinderea albastră și

te aștept, Ulysse al sufletului meu…

Amurgul cerne umbre și culori,

marea mă leagănă pe brațele tale;

 pânza țesută am destrămat-o deja.

Mâine voi țese din nou pe gherghef altă

poveste a iubirii noastre, viața sufletului meu.

Dar eu te aștept pe țărm, pe apă,

pe stânca cea mai înaltă, printre leandrii în floare.

Cu vocea ta mă alintă marea, mângâietor și cald;

sufletul vieții mele, pe unde rătăcești,

câte sirene se bucură de trupul tău ostenit,

prin ce labirint te-ai pierdut, câte războaie mai porți,

rege al inimii mele. (…)