Emoția în universul scenic

În perspectiva de ansamblu a acestei cărți, autoarea ne convinge că emoția nu doar că are un loc special în universul scenic, ci universul scenic în sine este constituit și din emoție și este determinat de aceasta. Relația emoțională dintre actori în timpul unui spectacol, felul în care decorul constituie un factor emoțional, ansamblul emoțional realizat în întâlnirea emoțională dintre actori și spectatori etc., toate acestea, în cercetarea și tezele autoarei, constituie un univers artistic determinat de emoție și stăpânit de aceasta. Altfel spus, emoția definește și formează universul scenic. „Fiecare rol este o reîncărcare emoțională, fiecare spectacol constituie adaosul emoțional oferit de artist și căutat de spectator. Acest lucru face ca emoția să fie în continuare esența și numitorul comun al tuturor spectacolelor indiferent de secol și indiferent de curentul artistic. Spectacolul presupune în sine artiști, spectatori și emoție.”

Cartea de față oferă cercetătorului sau celui ce o lecturează un plus de perspectivă profesională la nivelul relației dintre actor și arta teatrală sau cinematografică, precum și la nivelul relației dintre actor și cadrul scenic. Începând cu valoarea emoțională a scriitorului și a felului cum aceasta trece prin text în comportamentul scenic de rol al actorului și până la felul în care culorile cadrului scenic induc emoția și se comportă emoțional, lucrarea de față nu omite nimic din ceea ce reprezintă valoare vitală în universul teatral.

Profesia de balerină a autoarei face ca această complexitate a lucrării să crească. Ioana-Adriana Ispas nu se sfiește să impună spectacolul de balet ca fiind „geamăn” cu teatrul și filmul. La un moment dat, orice rol dintr-un spectacol de teatru sau dintr-un film poate fi o manifestare mai rudimentară a ceea ce baletul va oferi mai târziu. Fiecare film mut, în opinia autoarei, este un spectacol de teatru și fiecare spectacol de teatru este, cumva, unul de balet. De asemenea, fiecare spectacol de balet este, într-un anumit fel, un film mut și, de ce nu, o piesă de teatru.

Iacob Coman