Eu de ce nu am tată? Poveşti pentru copii şi părinţi curajoşi

     Hapi scrie năvalnic, scrie ca un șuvoi, realitate, vise și emoții laolaltă, de nu știi niciodată dacă ce citești la ea e o poveste foarte bună, o glumă de pe altă planetă sau o bucată de viață extraordinară.

     Eu cred că ea le are pe toate: o viață ieșită din comun, un simț al umorului mai fin ca părul de fecioară și o peniță foarte bună. Și le-a pus pe toate în cartea pe care o ții în mână.

     Eu de ce nu am tatăeste un vis de la un capăt la altul. Bunica pare reală, piramidele poate că nu-s, poveștile se amestecă, viețile se predau una în alta, un copil se naște, un suflet se ridică la cer. Hapi a scris un basm pentru toate mamele care-și cresc singure copiii, o metaforă care le explică lor, ca ele să poată explica mai departe copiilor, de ce unele familii sunt mai reduse cu un om. Sunt multe învățăminte de luat din aventura lui Hapi, dar poate cel mai prețios e sentimentul că totul va fi bine câtă vreme ai încredere în ceva mai mare și mai bun decât tine, care te protejează în această aventură absolut incredibilă care e creșterea unui copil și vindecarea de sine.

Ioana Chicet-Macoveiciuc

scriitor-coordonator
blogger printesaurbana.ro