Inginerul de universitate. Căutări și motivații în logica continuităților și discontinuităților României

     Prof. univ. dr. ing. Vasile-Filip Soporan realizează o analiză solidă, bine documentată și marcată de o experiență inginerească notabilă, în care tratează cu profesionalism cunoașterea aprofundată a problemei deosebit de complexe a evoluției sistemului de formare inginerească din perspectiva continuităților și discontinuităților de care a avut parte România de-a lungul timpului. Datorită temelor abordate, apreciez că lucrarea evidențiază bătăliile pe care le-a dus învățământul tehnic superior pentru a ajunge la formele stabilizate în momentul de față. Prin construcția realizată, utilizând principiile gândirii inginerești, autorul aduce un omagiu consistent celor care au clădit bazele sistemului educațional ingineresc și realizează suportul învățăturilor pe care le aduce istoria pentru a face față complexității desfășurărilor la care luăm parte. Acestea sunt doar câteva motive pentru care recomand această carte celor interesați de evoluția ingineriei și care doresc o îmbunătățire a pregătirii academice și practice pentru ca învățăceii să satisfacă cu succes noile rigori pe care le impun angajatorii pe piața muncii, caracterizată prin dinamismul schimbărilor care se produc la nivelul ingineriei adevărate.

Acad. Dorel Banabic

*

Vasile-Filip SOPORAN

– profesor universitar doctor inginer, parcurgând toate etapele ierarhiei universitare, de la asistent (1983) la conducător de doctorat (1999); inginer practicant;

– șef de promoție pe țară la specialitatea Utilaj tehnologic – Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (promoția 1979);

– prefect al județului Cluj în perioada 2001‐2004, reprezentant al României la Asociația Europeană a Reprezentanților Teritoriali ai Statului și coordonator al Grupului de lucru româno‐francez pentru reforma Instituției prefectului (2001-2004);

– consilier la Consiliul Județean Cluj (2004);

– deputat în Parlamentul României începând cu anul 2004, în legislaturile 2004‐2008 și 2008‐2012, secretar și vicepreședinte al Comisiei de administrație publică, amenajarea teritoriului și protecția mediului;

– membru în Assemblée Parlementaire de la Francophonie (APF) și în Commission de la coopération et du développement (2004-2008);

– distins cu Premiul „Henri Coandă” al Academiei Române (1996); Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler (2002), acordat de Președintele României; „La Pléiade”, Ordre de la Francophonie et du Dialogue des Cultures – grade de Chevalier (2007), acordat de Assemblée Parlementaire de la Francophonie; „Crucea Transilvaniei” (2010), acordată de Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei, Maramureșului și Sălajului, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului; titlul de profesor universitar emerit acordat de Senatul Universității Tehnice din Cluj-Napoca (2023).