O tipologie a relalţiilor sintactice. Abordare contrastivă română şi franceză

     „Lucrarea de faţă se doreşte a fi o prezentare comparativă a tipologiei relaţiilor sintactice din cadrul a două limbi romanice: limba română şi limba franceză.

     În literatura de specialitate românească, în privinţa denumirii acestor relaţii, cât şi a numărului lor, nu există unitate de opinii. Astfel, dacă gramatica tradiţională apreciază existenţa a două tipuri de relaţii sintactice, în viziunea autorilor Gramaticii limbii române din 2005, relaţiile sintactice care organizează enunţul sunt trei, iar în rândul teoreticienilor, numărul acestora creşte progresiv până la şapte.

     Nici în literatura de specialitate franceză nu există unitate de opinii în privinţa numărului relaţiilor sintactice care organizează enunţul, unii autori considerând că se poate vorbi doar de coordonare şi de subordonare, în timp ce alţii consideră că există şi un al treilea raport, juxtapunerea, distinct faţă de celelalte două.

     În cadrul acestei lucrări, ne vom opri asupra părerilor autorilor şi argumentelor pe care acestea sunt fundamentate din dorinţa de a contura un tablou de ansamblu al tematicii pe care am abordat-o. Încă de la început dorim să facem precizarea că, în ceea ce priveşte aceasta tematică, întreaga privire comparativă o vom aborda din punctul de vedere al gramaticii clujene, toate argumentele noastre bazându-se pe teoriile autorilor consacraţi ai acestei şcoli de elită.”

Autoarea