Oracol

Experienţa aforismului din Monede şi monade are consecinţe imediate în poezia lui Marcel Mureşeanu, vizibile mai întâi în volumul Boeme, şi acum, întrucâtva atenuat, în Oracol. Este vorba, pe de-o parte, despre concentrarea şi stilizarea discursului, iar pe de alta, despre cultivarea insistentă a paradoxului ironic, a limbajului sentenţios şi a unui parabolism intens polisemantizat. În cartea de faţă, aproape fiecare poem e construit pe un nucleu narativ, ca un fel de pildă exemplară, într-o tonalitate solemnă, vag-oraculară, cu sugestii din versetele biblice. Astfel, volumul conţine un dosar dens de situaţii existenţiale neliniştitoare. Capacitatea de a insolita realul şi de a produce nişte stări lirice frisonante constituie marca inconfundabilă a acestei poezii. Autorul este aici un contemplativ care priveşte lumea cu luciditate de înţelept. (Petru Poantă)