Privilighenţia. Instituţii literare în comunismul românesc

Redimensionare a unei lucrări de doctorat susţinute în decembrie 2008, cartea Ioanei Macrea-Toma deconstruieşte calm, obiectiv şi ştiinţific multe mituri despre condiţia scriitorului român victimizat de către comunism. După decembrie 1989, mulţi condeieri autohtoni s-au grăbit să acrediteze imaginea unui climat victimar general, care e departe de a fi funcţionat ca atare, autoarea demonstrând că mecanismul cenzurii funcţiona, prioritar, ca formă a capitalului relaţional stabilit între scriitori, ostilitatea sau prietenia din rândurile lor transferându-se în delaţiuni sau note informative. Cartea demonstrează, tot în răspăr cu fantasma victimară predilectă a scriitorului român, că reflexul adaptativ la sistem a fost mai puternic decat cel victimar, că evazionismul ideologic relativ a fost parte constitutivă a non-conformismului integrat ce nu excludea atletismul delaţional, sau că faimoasa liberalizare ideologică din perioada 1966-1971 nu a reprezentat un proces exclusiv de „jubilaţie” pentru scriitori, ei văzându-se subit concuraţi axiologic şi tematic de afluenţa mare a traducerilor. Mai aflăm, de pildă, că partidul a reacţionat la protestele scriitorilor împotriva tezelor ideologice opresive din iulie 1971, modificând politica fiscală din domeniul literaturii şi culturii, ceea ce a dus nu la înstărirea tuturor, ci la îmbogăţirea unei elite, orchestrată ulterior ca grup de presiune împotriva protestatarilor sau insurgenţilor. Concluzia sintetică a volumului, construit pe o foarte meticuloasă cercetare de arhivă, demonstrează că economicul a fost folosit, în politica literară din totalitarism, ca instrument de disciplinare, orientat înspre conturarea unor nuclee de privilegiati, care nu aveau de ce sa mai protesteze, fiindcă, dacă ar fi facut-o, şi-ar fi pierdut multe dintre avantajele din care traiau îndestulător – oricum, mult peste media socială din jur. În consecinţă, studiul Ioanei Macrea-Toma are toate şansele să-i supere pe „privilighenţi” (cei mai mulţi fiind beneficiari nerambursabili ai fostului Fond Literar) şi să contribuie la dezghiocarea unui adevăr pe care mulţi şi l-ar dori cât mai îndepărtat. (Ştefan Borbely)