Relaţia gen gramatica – gen imaginat. O paralelă între poezia română şi engleză

     „Prezenta lucrare a fost inițiată de pe o poziție similară cu cea adoptată de lingvistul și filosoful Noam Chomsky, atunci când spunea că este foarte probabil ca omenirea să învețe mai mult despre mintea umană din literatură decât din psihologia științifică. Lucrarea își propune să realizeze o incursiune în unele dintre cele mai mari teme poetice din istoria literaturii, tratându-le însă dintr-o direcție inedită, cea a genului. Prin acest demers, ea își propune să găsească răspunsuri la anumite nedumeriri ce țin de resorturile ascunse ale imaginarului: Dacă personificarea creativă a necunoscutului prin generarea de imagini explicative este una din propensiunile definitorii ale speciei umane, de ce operează ea în moduri atât de variate, uneori chiar contradictorii? Cum este posibil ca anumite idei universale, care în mod indiscutabil nu se sustrag percepţiei niciunui individ din rasa umană, să fie conceptualizate şi exprimate în moduri de multe ori diametral opuse? Mai precis, ce determină generarea unei imagini masculine a unei abstracțiuni într-un spațiu cultural, pe când în alt spațiu, aceeași noțiune are caracteristici feminine?

     Este de la sine înțeles că o asemenea temă-umbrelă, ce împrumută din metodele psihologiei, utilizând conceptele lingvisticii și aplicându-le analizei literare, reprezintă un demers în mod obligatoriu transdisciplinar, prin urmare dificil de încadrat în categoriile academice deja existente. Însă tocmai o asemenea temă de cercetare interdisciplinară oferă ocazia unei abordări dintr-o perspectivă proaspătă, abordare susceptibilă a dezvălui realități neobservate până acum prin modalitățile tradiționale de explorare.”

Autoarea