Seisme… seisme

     Într-o ghicitoare memorată în anii copilăriei, pagina scrisă este comparată cu câmpul sau pășunea unde paște o turmă de oi. Eu mă încumet să compar cuvintele cu albinele și fiecare articol/carte cu un stup. Descopăr astfel stupi în paragină, din care lipsește albina-matcă/regina, adică Ideea, pe care ar trebui s-o hrănească cuvintele-albine, împovărate cu nectar și miere. În acei șubrezi stupi agonizează trântorii și ici-colo câte o albină lucrătoare, debusolată, nu știe unde să-și așeze povara pe care anevoie o poartă în minuscula trompă. (Mircea Ioan Casimcea)

Mircea Ioan Casimcea este un prozator care „vine tare din urmă”, cum aș spune cu o formulă mai puțin elegantă, dar acoperind din plin momentul pe care proza sa îl reprezintă. (Mircea Popa)

Mircea Ioan Casimcea excelează prin forța analizei subtile a vieții unor personaje, dar și prin valoarea elementelor vechi, aproape „primitive”, ale economiei schițelor și povestirilor, prin puterea de a releva o psihologie specifică… (C. Zărnescu)

Activitatea literară a scriitorului Mircea Ioan Casimcea se constituie într-un palmares prestigios, care atestă o prezență valoroasă în arealul literar transilvan. (Adrian Țion)

Prozatorul are multiple disponibilități narative și el se oprește asupra celor mai diverse fațete ale condiției umane, propunând noi abordări acolo unde părea că s-au așternut definitiv pacea și consensul. (Ion Roșioru)

Creațiile sale reprezintă viața însăși, cu umbre și lumini, cu bucurii și necazuri, cu împliniri și decepții și, în același timp, cu o nuanțată galerie tipologică. Astfel, personajele au individualitate bine conturată, reprezentând cu adevărat un caracter. (Aurel Podaru)

Sensibilitatea creatorului de literatură găsește „cuvinte potrivite” pentru a parcurge o structură circulară de profunzime, în deznodământ fixându-se predilecția spre bucuria scrierii și valoarea de netăgăduit a aceluia care […] își găsește, ca o stare permanentă, tihna în „paginile încărcate” ale unei alte creații. (Ada Blendea)