Vaiete din zona Beiușului. Studiu de caz: satele Coșdeni, Drăgoteni și Săliște de Pomezeu

Culegerea de vaiete pe care Ionuț Horadron o propune cititorilor îi introduce (sau le reamintește) într-o lume a satului în care unele obiceiuri/ ritualuri, precum cel al văietatului, stau să dispară. Cartea, prin urmare, salvează o parte din patrimoniul cultural imaterial al satului bihorean, din creația populară care vine să dezvăluie percepția sătenilor asupra morții. Apanaj al femeilor, momentele în care acestea se văietau ritmau pregătirea și ceremonialul înmormântării: văietatul în casă prin care vorbeau în numele celui/ celei care se prăpădise, cel al clopotului, vestitorul morții chemând rude, prieteni, cunoscuți la înmormântare, văietatul care arată părăsirea casei, a spațiului familiar, al locului celor vii pentru a se muta într-o altfel de „casă”. Dar, mai mult, vaietele devoalează, subtil, prin rememorarea unor frânturi din viața celor morți, dar și a celor rămași, crâmpeie din traiul cuplului (la moartea unui partener) sau al familiei (la moartea copiilor, părinților, fraților/ surorilor), arătând greutățile ce le-au stat în cale.

Prof. univ. dr. Greta Monica Miron