Zbor peste lumi. Un exercițiu de sinceritate

     Duminică, 7 august 2022. Acum încep povestea mea, un exercițiu de sinceritate…

     M-am născut în 1939, la Iași, și prima copilărie a fost printre lăzi de campanie. Tatăl meu a făcut parte din primele promoții de aviatori din Romania, absolvind în anul 1928 Școala de Aviație de la Tecuci. A primit brevetul de pilot numărul 346.

     Era în ‘39 când Romania Mare a intrat în război. Am rămas cu mama, tata a fost când pe front, când la Tecuci, când la Bacău, când la Buzău, când la Petrești, și, în final, în 1945, după ce a venit din război, de pe front, s-a mutat cu flotila la Sibiu. Peste tot ne-a purtat și pe noi, eu, mama și lăzile de campanie.

(…)

     Seniorul Vogel e un domn înalt, cu ochii foarte expresivi. Există în ei un zâmbet care se poate acoperi de gravitate atunci când discuția este orientată spre viața sa. Cu acest subiect poate fi influențată privirea sa. În ansamblul aspectelor particulare se distinge o voce intensă, cu un timbru cald.

     Pentru că mă interesează și atitudinea, pot spune că Seniorul Vogel e sigur pe el, elegant în gesturi. Are alura  de conducător al propriei vieți.

     Există oameni care îl cunosc cu alte nume. Unii îi spun Sandy sau Beby, iar alții îi spun Alexandru Cucu. Eu îi spun: Omul cel mai tânăr.  

     L-am cunoscut în această vară.

     Poveștile Seniorului Vogel seamănă cu un zbor vertical printre lăzi de campanie și spice de grâu.