Măița

Părintele Dorin Sas nu este doar un nume în rândul slujitorilor altarului, ci o punte între generații, un glas cald în corul tăcerii, o mână întinsă celor singuri și uitați. Prin această carte, descoperim chipurile și sufletele care i-au luminat parcursul: colegi de seminar sau facultate, frați preoți și monahi, episcopi și mitropoliți cu care a împărțit gândul și slujirea, cântăreți de corale care au dat glas rugăciunii alături de el, enoriași cu povești tulburătoare, dar și bătrâni din căminele în care părintele a adus mângâierea unei Liturghii în șoaptă și a unei îmbrățișări în tăcere.

Momentele trăite la căminul de bătrâni din Turda sau printre românii rătăciți în singurătatea Spaniei devin, în paginile acestei cărți, mărturii de neuitat despre suferință, dar și despre nădejde. Aici, părintele Dorin nu doar a slujit, ci s-a dăruit. Nu a venit doar cu epitrahilul și Sfântul Potir, ci cu inima plină de dor pentru fiecare suflet care îl aștepta.

Această lucrare nu este o biografie clasică, ci mai degrabă o icoană vie, pictată cu oameni, amintiri și emoții. Cititorul va regăsi în ea nu doar viața unui preot, ci viața unei slujiri, a unei chemări și a unei iubiri profunde pentru Hristos și aproapele. Cartea este o invitație la recunoștință – față de cei care ne-au fost modele, sprijin sau prilej de întoarcere spre Dumnezeu.

Vasile Eugen Barz