Aureliu Manea. Eseu despre un Regizor

„Aureliu Manea este dintre cei puţini aleşi. Dar cine a dăruit cu două mâini a şi luat. Trăim lângă oameni de excepţie şi în suficienţa şi nepăsarea noastră nu ne dăm seama. Să facem ceva pentru a-i păstra printre noi, pentru a nu-i lăsa cotropiţi de uitare. Generaţia de regizori care astăzi este tânără se poate regăsi în Aureliu Manea, în primul rând prin refuzul căilor bătătorite, prin orgoliul de a redescoperi teatrul, prin tensiunea căutării de sine. Iar generaţia matură a mers pe multe din drumurile statornicite de Aureliu Manea. Cătălina Buzoianu îl consideră un geniu, aureolat de scânteia geniului. Ceea ce, în esenţă, înseamnă putere creativă deosebită. Aureliu Manea a făcut din teatru o religie şi un mod de existenţă, trăit cu ardoare şi intensitate maximă. A ridicat teatrul la nivelul absolutului, ca experienţă artistică şi existenţială”. (Justin Ceuca)