Condițiunile unei bune traduceri românești din autorii eleni și latini

„Cărțile se scriu spre a fi citite, și numai acele citiri pot fi profitabile cititorului pe care el le înțelege și care, conținând idei sănătoase, prezentate într-un mod logic, sunt scrise într-o limbă de toți pricepută, de toți gustată, într-o limbă care nici nu dezgustă mintea prin formele și expresiunile ei pocite și înjosite, nici nu o ostenește prin a ei frazeologie nomoloasă și încâlcită, nici nu o spăimântă prin netrebuincioase și nejustificabile inovațiuni. […]

Așadar, traducătorului i se cere a fi limpede, corect, elegant, cumpănit și mai cu seamă inteligibil în limba sa; căutând formele literare, el nu trebuie să scape din vedere nici puritatea și demnitatea stilului, dar nici folosul ce pot trage cititorii din claritatea cărții lui. Cu cât vor fi ideile mai simplu și mai lămurit expuse, cu atât ele vor fi mai aprețuite și mai spornic semănate în inima lectorului; cu cât cuvintele vor fi mai alese, cu atât ele îi vor susține mintea în sfere mai nobile și mai înalte; cu cât mai mult vor lipsi din limbă ziceri hibride, gârbovite și scăpătate, cu cât mai puțin vor răsări într-însa superfetațiuni neologiste, cu atât scriitorul va fi mai gustat de public, și totdeodată mai folositor și limbei și literaturei naționale.”

Alexandru Odobescu