Contemplând eternitatea

      „Poezia pe care o scrie este viabilă fiindcă aduce la ospăţul literaturii sale emoţia întâlnirii traseului existenţial cu marile întrebări, al căror ecou este stăruitor în gând. Confruntarea cu ele este acceptată ca inevitabila întâlnire cu soarta, de aceea se întreabă şi ne împărtăşeşte deducţiile cu o linişte ceremonioasă. Concluziile sale se încheagă nu odată sub supraveghere livrească, care face deliciul unor trimiteri încorporate în text şi a căror alegere ştie să avertizeze (…) Viaţa trece aproape de la sine în înserarea ei, iar poetul o ajustează, dându-i contur. El ştie şi simte că înţelesurile mari stau în lucrurile mici.” (Titu Popescu)