Dagherotip cu Emma la Fereastră

„Flaubert, în rolul de scriitor, nu poate fi decât ceea ce a fost, adică acel comediant din sala de biliard. El, ca şi Nietzsche, devine ceea ce este: Flaubert saltimbanc, Nietzsche – măscărici divin. Personajele lui Flaubert, pe care, să nu uităm, le‑a jucat în timp ce le scria, trecându‑le prin „urlătorie” (l’epreuve de gueloire), par şi ele actori. Neîndoielnic, La Bovary este o bovarică talentată, sublimă uneori, uimind atât prin forţa imaginaţiei, cât şi prin darul histrionic al puterii de metamorfozare. Bovarismul teatralizează fiinţele, bovaricul este un om actor, bovarismul este un teatru al eu‑lui. Metamorfoza bovaricului este favorizată de o conştiinţă fascinată, subjugată, captivă, dovadă a unor carenţe în ceea ce priveşte conştiinţa critică. Lipsa acesteia îngăduie estomparea graniţelor dintre subiect şi obiect, dintre Eu şi Altul, lăsând loc de joacă ambiguităţii.” (Miriam Cuibus)