Determinarea debitelor maxime pe baza metodologiei GIS în vederea evaluării riscului de viituri. Aplicații la bazinele mici din arealul montan mijlociu al Depresiunii Brașovului

Lucrarea, bine argumentată din punct de vedere științific, uzând de fundamentele conceptuale ce guvernează activitatea de explorare și managementul resurselor teritoriale, își propune să  identifice metode eficiente de determinare a debitelor maxime pe baza metodologiei GIS în vederea evaluării riscului de viituri în bazinele mici din arealul montan mijlociu al Depresiunii Brașovului, asigurând astfel fundamentul științific unor prognoze ale scurgerii maxime din aceste bazine hidrografice, cu efecte uneori nedorite asupra comunităților omenești.

Utilizează metode geografice moderne (GIS), în scopul evidențierii elementelor-cheie, prin care pune în valoare rolul factorilor geografici din aceasta regiune montană (tectonica, litologia, hidrogeologia, morfologia, clima, biogeografia) în definirea scurgerii maxime pentru bazinele mici, alocând un spațiu generos analizei cartografice asistate de GIS.

Cercetarea întreprinsă este menită să ofere o perspectivă asupra utilizării și limitărilor metodelor în estimarea scurgerii în bazinele forestiere mici, dar care pot fi utile în managementul resurselor de apă din regiune.

 Prof. univ. dr. Ioan-Aurel IRIMUŞ