Eu sunt dacă tu ești. Poezii

Poeziile m-au impresionat, cel mai mult, prin tema alterității și a preocupării pentru celălalt. Celălalt e un factor esențial în descoperirea mea ca om. Nu pot spune eu fără un tu. Eu sunt eu în măsura în care exiști tu: Tu, Dumnezeu, și tu, aproapele meu. Unul dintre poemele cărții, Pierdut în Univers, ilustrează atât de bine acest aspect. Mă caut pe mine, mă găsesc în lumina lui Dumnezeu, dar nu rămân aici. Mă cobor spre a ridica pe un altul, fie el cel mai dur om: „Mai am un gând demonic / Și totodată gingaș, pur, / De a-l iubi platonic / Pe omul cel mai dur.” „Să-l ajut să fie omul / Pe care eu l-am căutat”. Ca să mă regăsesc în universul în care mă pierd adesea, am nevoie de acest dublu tu. În ascensiunea mea spre Dumnezeu, Sensul meu, resimt dorința de a da o mână de ajutor, de a ridica pe altcineva pierdut în același univers. Drumul regăsirii personale nu e complet până nu îl întâlnesc și pe celălalt tu: aproapele meu.

Citind poeziile Alexandrei, veți trăi sentimentul că sunteți pe drum, într-o adevărată călătorie. Iar o călătorie e mai frumoasă când sunt implicate cel puțin două persoane: eu și Tu/tu.

Ovidiu Căliman