La porţile risipei. Aserţiuni incomode

De asemenea, mai am un motiv pentru care am considerat că această carte trebuie să apară în acest moment. Conţinutul articolelor este destul de diversificat, iar pe alocuri şi transcurricular, îngemănând atitudini reverberante din varii domenii.

Faptul că fenomenul stigmatului şi recunoaşterii meritelor unor creatori din „arealul” aşa‑zişilor provinciali a urcat la cote derizorii, la care, din păcate, contribuie [sic!] şi aspectul financiar, m‑am simţit dator şi onorat în acelaşi timp – luând în calcul şi evoluţia lor ulterioară – să rememorez toposul creaţiei acestora prin modesta resursă a propriei voci trecute.

Unii mai sunt, alţii au intrat în eternitate. Dreptul la promovarea propriilor idei ne face mai puternici, mai umani şi mai competitivi. Rămâne deschisă aşadar vocea urmaşilor întru recunoaştere şi apreciere.