Arheologia textului

Întoarcerea la realitatea textului, la manuscris sau la tipăritura originală, constituie pentru filolog o condiţie obligatorie a probităţii demersului său hermeneutic. Pentru un ilustru cercetător al manuscriselor medievale iluminate, precum Léon M.J. Delaissé, observaţiile aşa‑zis arheologice asupra unei scrieri nu sunt decât o fază premergătoare care trebuie să însoţească investigaţia filologică propriu‑zisă. Desigur, critica textuală nu se limitează la nivelul descriptiv, codicologic sau paleografic, necesar, de altfel, oricărui examen riguros. Dincolo de datele bibliologice exterioare, filologul face în permanenţă apel la analize tipologice sau la eva­luări sintetice, la studiul istorico‑cultural sau la cel lingvistic, având astfel posibilitatea disocierii şi a comparării caracteristicilor definitorii ale unei scrieri vechi, ale cărei dificultăţi de interpretare rămân o provocare continuă. Arheologia textului poate primi, aşadar, o conotaţie filologică mai largă, de unde şi motivaţia titlului acestei cărţi.