Lacrimă trecută-n veşnicie (versuri)

LACRIMĂ TRECUTĂ-N VEŞNICIE

Mergem tăcuţi cu lumânarea aprinsă

păşim vinovaţi cu privirea

spre pământ şi spre cer

căutând ba un înger

ba un petec din el

Mai ştim oare să găsim

făcliile aprinse pe marginea drumului?

Am făcut ordine printre lucruri

am deschis ferestrele casei cu sfială

păşim pe vârfuri

să nu tulburăm taina

să nu se întristeze mugurii pomilor

Mergem tăcuţi

căutând lumina

nici o apă nu ne mai astâmpără setea.

Tot mai bătrâni copacii

tot mai gârbovi oamenii

tot mai departe cărarea.