„Lumi create lumi creează”. Toposuri eminesciene în proza lui Mircea Cărtărescu

Încă de la volumul său de debut, Mircea Cărtărescu nu contenește să îl recitească – ironic, subversiv, interogativ, creator… – pe Mihai Eminescu. Este, probabil, cel mai lung dialog purtat de un autor contemporan nouă (și devenit, între timp, faimos el însuși), cu opera celui mai faimos scriitor român. Lucru rar în istoria literaturii universale, un asemenea fenomen nu putea să nu intrige cititorii: cei pentru care, astăzi, Mircea Cărtărescu este un mare scriitor, iar Mihai Eminescu – modelul „absolut” (cu sau fără ironie…) al literaturii noastre. Cartea de față caută răspunsuri pentru întrebările propriei aventuri de lectură, ale autoarei sale: cine creează lumile cărților și pe ce alte lumi de cărți se sprijină ele? În ce fel literatura scrisă astăzi nu doar că recitește, ci rescrie, amplu, filiații ale operelor canonice? Fără pretenția exhaustivității, Veronica Isailă propune răspunsuri și, mai ales, reflectă o pasiune fundamentală – aceea a lecturii „dezmărginite” din impozițiile epocilor istorice sau ale curentelor estetice. Ceea ce este un bun început de drum, aș spune, pentru un tânăr filolog.

Ioana Bot