Muzei

 

Eu sunt bătrân. Dar banii mei sunt tineri

Şi tânăr mi-e amorul, ca pe vremi,

Te-oi aştepta în sfântă zi de vineri,

Că-mi place mult să te aud cum gemi.

 

Nu mă grăbesc. Nu-s tânăr fără minte.

Răsfăţul va începe din călcâi

Avem o zi de sâmbătă-nainte

Să te adulmec şi să te mângâi.

 

Şi-n clipa-n care vei închide ochii,

Tot ce-i al tău şi pământean pierzând

Am să-ţi destram conturul simplei rochii

Pe care am visat-o nopţi la rând.

 

Duminica ne va găsi aşa,

Cu îndoieli şi împăcări de sine,

Cu mâna ta ce tremură-ntr-a mea,

Gândind la ce-a fost rău şi ce-a fost bine.

 

Iar lunea ne vom despărţi frumos,

Ştergând de peste tot contur de buze,

Pe coapsă am să scriu ce bine-a fost,

Dar cât de scurt e rolul unei muze.

 

 

 

Ovidiu Purdea-Someş