Poeziile serii. Priveliști târzii/ Poesie della sera. Visioni tardive

     Volumul, în întregul său, pune în lumină o conduită a călătorului și o fină ontologie a drumului destinal, căci, cum bine spune poetul: „Pe drumuri afli uneori/ urmele celor ce au mers/ înaintea ta în aceeași direcție/ însă nu e bine să refaci mersul acestora/ decât dacă poți să adaugi la drum/ pașii tăi/ cu sandalele rupte în picioare/ cu tălpile însângerate/ cu câinele orgoliilor/ care te-a însoțit de mic// Altfel/ drumul nu te duce nicăieri/ chiar dacă e neted/ ca firul vieții/ ce ți-e înscris în palmă…” (Pe drumuri). […] Se regăsesc, în majoritatea poemelor, recuperări ale locurilor privilegiate (orașul, prispa, casa, poteca, muntele, chiar iubirile ca loc de popas), cărora li se recitește, dinspre interior, metafora ascunsă, poetul Constantin Cubleșan nedezmințindu-și preferința pentru punerea în lumină a preajmei neviciate și a oricărui fragment de timp construit cu sens înalt, ca într-o lecție de bună viețuire și de trecere demnă prin vămile lumii acesteia.

DIANA CÂMPAN

Nella sua interezza il volume mette in evidenza il contegno del viandante e una fine ontologia della via a lui destinata perché, come afferma il poeta „Sulle vie scopri talvolta/ le orme dei tuoi antecessori/ che hanno camminato prima di te nella stessa direzione/ però non è indicato rifare la loro strada/ se non puoi aggiungeee/ i tuoi passi ai loro/ coi sandali rovinati ai piedi/ dalle piante insanguinate/ con il cane dei tuoi orgogli/ che ti ha sempre accompagnato.// Altrimenti/ la via non porta da nessuna parte/ anche se è liscia/ come il filo della vita/ impresso nel palmo della mano…” (Sulle vie). […] Incontriamo, nella maggior parte dei poemi, luoghi privilegiati ricuperati (la città, la veranda, la casa, il sentiero, la montagna e persino gli amori come luoghi di sosta spirituale) le cui metafore nascoste vengono rillette da dentro. Il poeta Constantin Cubleșan non ostacola la sua preferenza, quella di focalizzare ciò che lo circonda, lo spazio non viziato, perché ogni frammento temporale è costruito con alto senso copartecipativo, come in una lezione di buon comportamento di vita e di passaggio per le dogane del mondo.

DIANA CÂMPAN

(Traducere în limba italiană de ȘTEFAN DAMIAN)