Volumul de poezie al Carinei Braina se insinuează în simțurile cititorului ca incantațiile unui ritual. Un ritual de străfundă vindecare, dinspre visceral spre rațional, un ritual spiralat de anihilare a iluzorului, un ritual de renaștere prin succesive dezertări solare și eliberări marine. Oglinzi succesive, uneori fărâmițându-se, alteori reîntregindu-se, poemele urmăresc transformări de o dureroasă, dar lămuritoare intensitate, generate de neadecvarea la lume, la sine. Suferința face implozie pentru a înflori mai apoi, cu noua deschidere de aripi a păsării Phoenix. A scrie poezie este condiția acestei regenerări – un mereu neînțeles joc cu mărgele de sticlă: „Învârtim pe degete ce ne doare/ Ca mai apoi să apăsăm și mai tare,/ Să simțim și noi ceva, în lumea asta a altcuiva.”
Conf. univ. dr. Elena-Ligia Jebelean




Recenzii
Nu există recenzii până acum.