Spațiu, costum, mediu textil în artele spectacolului

„În esența sa profundă, această lucrare aspiră să contureze un cadru teoretic și aplicativ în care materia textilă să fie revalorizată nu ca simplu înveliș decorativ ori element periferic, ci ca forță vizuală activă, capabilă să modeleze percepții, să genereze emoții și să configureze noi tipuri de relații între corp, spațiu și privitor. Textilele nu sunt tratate aici ca fundaluri tăcute sau suporturi neutre, ci ca agenți plastici și simbolici care pot construi atmosferă, pot declanșa memorie afectivă și pot traduce stări corporale subtile într-un limbaj vizual recognoscibil și profund.

Aceasta propune, astfel, o rescriere a vocabularului scenografic contemporan, în care materialitatea nu mai este un efect secundar al conceptului regizoral, ci devine nucleul de la care pornește construcția spațiului spectacolului. Se deschide o perspectivă în care fibra, textura, densitatea, luminozitatea sau opacitatea nu doar ilustrează intenții artistice, ci le generează, în mod organic și afectiv, în contact direct cu corpul și mișcarea. În acest punct de intersecție dintre analiză, experiment și poetică vizuală, materialul textil își revendică o poziție centrală în arhitectura spectacolului, acolo unde teoria se încarcă de tactilitate, iar emoția devine instrument metodologic.”

Ina Hudea