Valea femeilor-lup

Traducere din limba italiană și note de Doina Gecse-Borgovan

Undeva în Alpii italieni, la granița dintre două provincii istorice, Piemont și Lombardia, trăiește Fenísia, ultima descendentă a unei familii de gropari. E singură într-un cătun din care toți locuitorii au plecat de mult, căutând confortul și comoditatea vieții de la oraș. Aflată ea însăși la apusul vieții, protagonista își duce zilele în armonie cu natura, îngrijind mormintele vechiului cimitir de care nu s-a îndepărtat niciodată prea mult.

Îmbinând ficțiunea cu mijloacele jurnalismului și ale antropologiei, Laura Pariani zugrăvește cu mare acuitate și forță epică o lume dispărută pe care o reconstituie minuțios din amintiri, legende, superstiții, proverbe și zicători.

Povestea Fenísiei este cea a tuturor femeilor (a smintitelor, așa cum sunt numite de gura satului) care au îndrăznit să spună nu sau să-și dorească mai mult, a celor care au ieșit din rând și au plătit scump pentru nesupunerea lor.

Deși la prima vedere pare sumbru, romanul Valea femeilor-lup este o meditație emoționantă despre viață și moarte, despre iubire și natură, despre tradiție și modernitate, despre săraci și bogați, despre nedreptate, dar mai ales despre felul în care religia și cutumele ancestrale au fost interpretate rigid și absurd, zdrobind nemilos viețile multor generații de femei. O carte în care cititorii români vor regăsi numeroase elemente familiare și care, pe alocuri, e străbătută de un umor irezistibil.

*

„O poveste adevărată despre marginalizarea femeilor din generații diferite, cu un destin comun, în care protagonista, Fenísia C., devenită pentru comunitate „strigoaică”, vrăjitoare sau chiar „lupoaică”, are curajul în final să se răzvrătească. Un crâmpei de viață montană început în 1928 și relatat de protagonistă unei jurnaliste, venită în vizită cu puțin timp înainte ca eroina să moară.”

Barbara M., Elle Magazine (Italia)

„Încă din titlul romanului, Valea femeilor-lup, Laura Pariani sugerează că s-a întors […] la una dintre temele centrale ale literaturii sale. Mai exact, la explorarea universului feminin din mediile închise și marginale, care se evidențiază prin caracterul lor specific, univers evocat cu pasiune antropologică. […] Laura Pariani descrie cu multă acribie viața de la munte, fără să o absolve de rezistența sa față de fascinația searbădă a modernității. Microcosmosul pe care autoarea îl creează este doar un fundal pentru o condiție umană măcinată de suferință și de conflicte.”

Lorenzo Mondo, La Stampa

*

     Laura Pariani (n. 1951) este prozatoare, autoare dramatică și scenaristă italiană. Născută lângă Milano, și-a petrecut o mare parte din copilărie în mediul rural, experiență care stă la baza multora dintre cărțile sale. Absolventă de filosofie a Universității din Milano, face primii pași în domeniul artistic ca plastician și autoare de benzi desenate, iar apoi intră în învățământ unde lucrează vreme de două decenii. Din anul 2000, se dedică exclusiv scrisului.

Debutează în 1993 cu un volum de proză scurtă intitulat Di corno o d’oro, pentru care primește prestigiosul premiu literar Grinzane Cavour. Urmează o lungă listă de volume de proză scurtă și de romane, pentru care este recompensată cu numeroase distincții literare, printre care Grinzane Cavour (pentru a doua oară), dar și Mondello, Chianti, Procida-Isola di Arturo-Elsa Morante sau Premiul Vittorini. Cel mai recent volum al său, romanul Selvaggia e aspra e forte, a apărut în 2023 la Editura La nave di Teseo.

În 2025, Laura Pariani a fost recompensată cu Premiul Campiello pentru întreaga carieră.