Vinul de piatră. 3 romane

Prozatorul Stefan Goanţă (vezi şi romanele Zodia Taurului, trilogia Popescu E. Napoleon, povestirile din Moartea e facultativă) îşi descrie astfel noul volum: „într-un trecut predestinat să ne rămână vecin şi pe care noi înşine l-am condamnat să traiască şi mort, ţara ni se umpluse de mulţime de altare de nisip în care, în limba cizmei şi a lanţului, se propovăduia… credinţa ateistă. Târându-se pe iluzoria cocoaşă a trăiniciei mincinoase a nisipului – avorton al pietrei – pe fâlfâitul (blasfemie!) unui drapel şi al unui imn, pe rătăcirea tâmpă care a binecuvântat cu venin, cenuşă şi aluat de sânge istovit de bici şi ţărâna istovită de atâţia paşi, vremea oricum, a fost si ea de faţă… Dar cum şi firele de iarbă ştiu să lupte până la moarte cu tălpile spinoase, patul de zăpadă s-a transformat în economicosul sicriu al patului lui Procust. Pribegit din viaţă, un om alungat a descoperit o mândră pustietate, iar aceasta, de dragul mangâierii mâinilor lui, i-a oferit drept mulţumire până şi nemaipomenitul vin de piatră…” Cele trei microromane – Altarul de nisip, Patul de zăpadă, Vinul de piatră – adunate sub titlul celui din urmă, transmit o morală: Nu tot ce trăieşte trăieşte şi nu tot ce moare moare.