Elemente de etică medicală. Norme de etică în practica medicală. Despre principiile bioeticii

Practica medicala este o complexa indeletnicire: de o parte este exercitiul rational-stiintific al diagnosticului si stabilirii tratamentului ce conduce spre decizia profesionala folosind analiza argumentativa a solutiilor profesionale (dupa o cursa individuala sau de grup profesional) iar de cealalta parte este punerea in exercitiu a acestei decizii, la nivelul pacientului, cu urmarirea efectelor si corectarea, eventual, a masurilor de ingrijire medicala.

Dar dintr-o data lucrurile se pot complica: ceea ce era cu putin timp inainte decizia profesionala a medicului, devine la nivelul pacientului doar o simpla recomandare profesionala in drumul externalizarii sale dinspre medic spre pacient, si aceasta numai pentru ca pacientul este autonom, si de fapt, cel care autorizeaza actiunile medicale decise de medic, este chiar el, pacientul, iar medicul este obligat sa respecte liberul exercitiu al acestui drept.

Este frustrant pentru medicul care se lupta pentru independenta sa profesionala si care dintr-o data se regaseste prizonier in interiorul modelului informativ al relatiei medic-pacient fundamentat pe consimtamantul informat, ba uneori chiar neputincios impotriva unor preconceptii, temeri ori convingeri ale pacientului, nu rareori straine ori insuflate acestuia.

Simplist si neacoperitor, s-ar putea spune ca medicul si-a incheiat treaba chiar inainte de a o incepe si ca, nu mai este altceva de facut decat sa se ingrijeasca de legalitatea refuzului spre a se proteja pe sine si unitatea medicala unde lucreaza si sa treaca la un alt pacient care are nevoie de el.