În umbra crucii. Firul direct cu Providența

În Primul Război Mondial, numele lui Dumnezeu și sfintele simboluri ale creștinismului au căpătat o răspândire cantitativă fără precedent. Spre deosebire de cel de-Al Doilea Război Mondial, toate popoarele invocau încă numele lui Dumnezeu, voința și ajutorul său. Steagurile trupelor rusești proclamau: „S Bogom, za țaria i otiecestvo” (Cu Dumnezeu, pentru țar și patrie). Nu numai pe steaguri, ci și pe paftaua centurii fiecărui soldat inamic era inscripționat: „Gott mit uns – Dumnezeu cu noi”. (Doar inscripțiile de pe catarame s-au păstrat și în cel de-Al Doilea Război…) Milioane de cruci creștine au acoperit pământul și obiceiul cerea să fie onorate cu o cruce și cu o inscripție plină de respect chiar și mormintele dușmanilor căzuți în luptă. Pe lângă slujbele din biserici, zeci de mii de slujbe au fost celebrate sub cerul liber, ca rugăciuni de campanie. Milioane de medalii sfințite, cruciulițe, iconițe, scapulare, protejau trupurile celor vii și ale celor căzuți în luptă. Când pleca să-și viziteze armatele pe câmpul de luptă, țarul ortodox rus nu pornea la drum decât însoțit de numeroși clerici, înconjurat de sfintele icoane făcătoare de minuni, asistând personal, ore în șir, la toate îndelungatele slujbe, care durau mai mult decât ședințele de stat major. Nu încape nicio îndoială că Papa de la Roma făcea și el atunci un apel la pace adresat creștinilor.

Józef Mackiewicz

După moartea sa, Józef Mackiewicz a realizat ceva ce nimeni altcineva nu a reușit, nici măcar o sutime. Criticând Armata Națională, mișcarea Solidaritatea și chiar pe Ioan Paul al II-lea, el a câștigat în unele cercuri ale dreptei poloneze nu numai toleranță, ci și mai mare admirație și venerație.

Artur Domosławski