Scriitura romanescă a lui Ştefan Agopian între (de)construcţia narativă şi virtuţile (meta)ficţionale

     „Având la bază o cercetare doctorală care a reprezentat, înainte de orice, o provocare asumată ce s-a corelat, pe parcursul derulării demersului nostru, cu o re-descoperire a prozei literare datorate lui Ștefan Agopian, cartea aceasta reprezintă nu mai puțin o „ieșire în lume” îndelung pregătită. O emoție firească însoțește, tocmai de aceea, publicarea ei. Emoție sporită de cuvintele încurajatoare pe care profesorii au avut amabilitatea să le adauge, pe copertă. Către aceștia se îndreaptă întreaga noastră gratitudine. Miza acestei cărți rezidă în (re)evaluarea critică a structurilor narative ale scriiturii romaneşti ale lui Agopian, în (re)descoperirea valenţelor de/re/constructive ale unei scriituri dificile, deosebit de complexe, în datele ei fundamentale şi, tocmai de aceea, dificil de analizat. Mai mult sau mai puțin iubit – a se citi apreciat – de critici, Ștefan Agopian răspunde, după cum am constatat, cu aplombul care-l caracterizează bibliografiei critice de specialitate – (de)motiva(n)tă adesea, întrucât profilul romancierului şi al textelor sale se recompune continuu, de la o carte la alta, iar instrumentele teoretico-metodologice ale discursului critic trebuie să țină pasul cu metamorfozele discursului literar și cu o capacitate de invenție narativă (aproape) debusolantă. În acest context puțin favorabil demersului nostru, am căutat – şi credem că am găsit – o posibilitate de (re)lectură inedită a romanelor lui Ştefan Agopian. Am identificat – lăsându-ne parţial dirijaţi de semnele textuale ale unei grile latente de lectură, şi împrumutând apetitul scriitorului pentru jocul textual plurisemantic, a cărui aparentă gratuitate se potriveşte de minune parcursului narativ heterotopic pe care proza literară a lui Agopian îl ilustrează – un traseu al devenirii scriiturii în sensul eliberării categoriilor narative pe care gramatica liberală postulată de Agopian o implică.”

Autorul