Teatrul românesc sub cenzura comunistă

Această lucrare radiografiază cu exactitate influenţa şi transformările pe care cenzura le-a operat asupra teatrului romanesc: „Obiectivul primordial şi explicit al cenzurii nu era interdicţia, care a fost aplicată doar in extremis. Adevăratul scop era acela de a determina, prin presiuni succesive, prin epuizare şi exasperare, producerea unei literaturi compatibile cu exigenţele ideologice şi cu vointa sau capriciile partidului comunist. Întregul efort represiv ţintea spre un scop afirmativ: recuperarea literaturii subversive şi transformarea ei în literatura publicabilă. A obţine cu orice preţ mici modificări ale textului sau ale spectacolului, atunci când mutilările, altfel curente, trebuiau, din diverse motive (printre care patologica teamă de scandal a regimului), evitate, reprezenta deja un obiectiv atins, căci, oricât de sumară, prezenţa degetului cenzurii macula.”