W sau amintirea copilăriei

În cea de‑a doua jumătate a secolului al XX‑lea, caracterizată printr‑o continuă căutare de forme noi de exprimare, Georges Perec face parte dintre acei scriitori care par să reinventeze actul scriiturii, mizând pe arta combinatorie a formelor deja practicate.

Născut la data de 7 martie 1936, din părinţi evrei polonezi naturalizaţi în Franţa, la vârsta de patru ani scriitorul îşi pierde tatăl, mort pe front, iar mama, doi ani mai târziu deportată la Auschwitz, este confirmată ca dispărută la 11 februarie 1943. Departe de dorinţa de a avea o diplomă universitară, Perec îşi abandonează studiile de istorie, începute la Sorbona, ocupându‑se de lectură şi scris. În 1965 primeşte premiul Renaudot pentru primul său roman publicat, Les Choses, iar în 1978, obţine premiul Médicispentru romanul La vie mode d’emploi. Este momentul recunoaşterii sale, în literele franceze şi universale, ca reformator absolut al scriiturii romaneşti, elogiat pentru tripla măiestrie de scriitor neîntrecut în arta descrierii, a povestirii şi a structurării textului.

Yvonne Goga

Am ezitat multă vreme înainte să încep naraţiunea călătoriei mele pe W. M‑am hotărât astăzi, împins de‑o necesitate imperioasă, convins că evenimentele cărora le‑am fost martor trebuie să fie revelate şi puse în lumină. Nu mi‑am disimulat scrupulele – urma să zic, nu ştiu de ce, pretextele – care păreau să se opună unei publicări. Multă vreme am vrut să păstrez secretul, referitor la ceea ce văzusem; nu se cădea să divulg absolut nimic despre misiunea care mi se încredinţase, în primul rând pentru că această misiune n‑a fost poate îndeplinită – însă cine ar fi putut s‑o ducă la bun sfârşit? – apoi întrucât şi cel care mi‑a încredinţat‑o a dispărut.

Georges Perec