Zborul unui suflet gol

            Am vrut să cresc spre tine, Primăvară, dar m-am frânt în spatele unei cortine grele. Atât de grele, încât am crezut că mă sufoc de strigătul disperat al tinereţii mele.

            Atunci am învăţat că trebuie să cresc în mine, că soarele, iarba şi ploaia au altă culoare. Şi-acolo, în mine, de vorbă cu mine, am întâlnit Iubirea.