Frumusețea celebrată, cultivată, interzisă, neînvinsă

     De-a lungul întregii istorii a secolului al XX-lea, recuperată în textele memorialistice, experiențele frumuseții reprezintă moduri de supraviețuire lăuntrică și, uneori, chiar de împlinire autentică. Parcursul cronologic pe care îl propunem permite oglindirea celor mai importante noduri istorice ale veacului trecut în discursuri subiective foarte diferite din punct de vedere stilistic. Aceeași abordare cronologică, însă, revelează și faptul că, din punct de vedere tematic, experiențele frumuseții sunt o constantă universal-umană, o dimensiune esențială a vieții, dar și a scriiturii. Tocmai pentru că aduce împreună istoria și literatura, memorialistica românească a secolului al XX-lea este spațiul în care devine vizibilă trecerea dinspre frumusețea celebrată (în anii Belle-Époque) și frumusețea cultivată (în anii interbelici) înspre frumusețea interzisă (perioada postbelică) și frumusețea neînvinsă (experiența concentraționară, în anii regimului comunist).

Christinne Schmidt

 *

Primul merit al cercetării de față este de a modifica principial unghiul de abordare – și de a propune studierea memorialisticii românești, urmând traseele unor decupaje estetice și literare, prin analize de detaliu și lecturi semiotice apropiate granulației expresive a textelor, ca și orizontului lor de imaginar literar. Această opțiune constituie principala inovație a demersului – și vine să confirme atât capacitatea autoarei de a construi o reflecție nouă și originală (față cu o bibliografie bogată, de istorie și studii culturale, existentă), cât și capacitatea respectivului corpus de a funcționa, în lecturile și interpretările noastre, ca „Literatură”, în adevăratul sens al cuvântului.

Prof. dr. Ioana Bican